joi, 30 septembrie 2010

Liniste


Ma linisteste,ma relaxeaza acest peisaj.Marea la apusul soarelui are alta culoare mai ales in zilele cu soare.Am facut aceasta fotografie pentru ca este imaginea care ma obsedeaza de cand eram copil,pe cand doar in cartile postale colectionate vedeam marea.Bine ...Marea Neagra.Si pe harta.Parca ma vad:un copil,intr-un sat uitat de lume,cu ulite prafuite si muget de vite ,uitandu-se la harta si intrebandu-se:oare cum o fi la mare de toata lumea merge in vacanta?O fi departe?Pe harta mea era la distanta de cateva degete.Era un adevarat mister.Si asa parca sa inteleg ce simte lumea cand merge la mare mai fugeam la parau ,la scaldat.Si ne balaceam noi acolo la un loc cu gastele si ratele,faceam diguri din pietre si nisip ,pentru ca eram si noi la mare ca toata lumea de la oras.Mare bucurie mai era pe capul nostru pana...venea mama cu bat de doi metri:Eu nu mai pot de atata treaba si ei de balacit ai arde!Si fugeam desculta ca nu simteam nici o piatra in talpi.Copilarie saraca dar fericita.Acum ca am dezlegat misterul marii,ca stau la o terasa sa beau o cafea privind marea,ca adorm cu lumina farului,lucrez vazand marea...duc dorul acelor timpuri.
Posted by Picasa

marți, 28 septembrie 2010

Nu mai conteaza

Vechile vise erau bune.Nu s-au implinit dar ma bucur ca le-am avut.Visand ceva imposibil te face sa ai o dubla viata,un refugiu pentru atunci cand realitatea devine prea dureroasa.Un loc interior in care nimeni nu poate patrunde.Si nimic.Ca pe fundul marii unde nici merele de aur ale soarelui,nici merele de argint ale lunii,nici curcubeul nu pot ajunge.Dar vreun muritor?Nu mai conteaza.Chiar daca de multe ori realitatea este ruina unui vis.Ma ridic dintre ruine si construiesc alt vis.

Metallica - Nothing Else Matters(S&M)

miercuri, 22 septembrie 2010

Vis pierdut

O tristete profunda ma inneaca,ma trage in adancurile marii care astazi parca este mai tulbure ca niciodata.As fi vrut sa privesc mai mult intinderea de apa dar ochii mei nu vedeau nimic.Doar ceata ,iar cerul parca statea sa cada .Pana si vantul a amutit ca si cum totul s-a transformat intr-un imens congelator.Liniste,ceata si marea fara nici o culoare,nici albastru ca in zilele cu soare,nici negru ca de furtuna,nici gri ca atunci cand ploua marunt,marunt ca nu se zaresc picaturile de apa.Senzatia tampita ca am pierdut ceea ce niciodata n-am avut ,iluzie sfaramata in mii de cioburi...vis imposibil pierdut ireversibil...sau poate mai bine trezirea la realitate.Si totusi ramane acel zambet misterios.Dar ramane in urma ca toate din viata pentru ca "si maine este o zi"

luni, 20 septembrie 2010

Seara de septembrie

Gandurile mele zboara la mii de kilometri distanta si in acelasi timp cu multi ani in urma.Demult ,cand aveam doar 12 ani si citeam pe ascuns,pe sub banca ,in timpul orei de muzica.Citeam Notre Dame ,o carte care m-a fascinat la vremea aceea.Ce senzatie,in trecut cu gandurile acompaniata de vecinii din blocul alaturat.Pe semne ca sunt cativa prieteni spanioli si englezi ,se aude cum incearca sa comunice pe fondul sunetelor unei chitari.Privesc de cateva ori farul care-mi bate in fereastra,ascult muzica vecinilor mei,fumez o tigara ...

Notre Dame de Paris song 19 Belle

miercuri, 1 septembrie 2010

Rugaciune

Tatal nostru ,care esti in ceruri Miluieste-ma si apara-ma,ma insotes-te la tot pasul si ai grija de mine ,iarta-ma ca muritor si pacatos sunt.Da-mi Doamne putere si liniste in suflet. Amin

Toamna

Doar dupa data din calendar mi-am dat seama ca a venit toamna.Dupa ce am iesit de la munca ,mergand agale spre casa,am incercat din rasputeri sa simpt aerul de toamna.Nimic...nimic din mirosul de frunze ruginite,struguri,ogor uscat...nimic...nimic.Doar vantul cu miros de alge i-mi spune:nu esti acasa unde acum se face mustul,nu esti acasa unde acum pamantul i-ti ofera toate roadele lui,nu esti acasa unde acum incep ploile bacoviene...nu esti acasa unde este sufletul si inima ta.