miercuri, 22 septembrie 2010

Vis pierdut

O tristete profunda ma inneaca,ma trage in adancurile marii care astazi parca este mai tulbure ca niciodata.As fi vrut sa privesc mai mult intinderea de apa dar ochii mei nu vedeau nimic.Doar ceata ,iar cerul parca statea sa cada .Pana si vantul a amutit ca si cum totul s-a transformat intr-un imens congelator.Liniste,ceata si marea fara nici o culoare,nici albastru ca in zilele cu soare,nici negru ca de furtuna,nici gri ca atunci cand ploua marunt,marunt ca nu se zaresc picaturile de apa.Senzatia tampita ca am pierdut ceea ce niciodata n-am avut ,iluzie sfaramata in mii de cioburi...vis imposibil pierdut ireversibil...sau poate mai bine trezirea la realitate.Si totusi ramane acel zambet misterios.Dar ramane in urma ca toate din viata pentru ca "si maine este o zi"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu